meserie definitie

a face (ceva) la meserie expr. a face (ceva) la perfecție / într-o manieră ireproșabilă / fără cusur. substantiv femininaface

meseríe (meseríi), s. f. – Profesiune, ocupație manuală. Der. din a meseri „a fi sărac”, cu semantismul ca în it. mestiere „serviciu” și „nevoie” (Tiktin). Nu apare înainte de sec. XIX. – Der. meseriaș, s. m. (lucrător, slujbaș); meserieșesc, adj. (muncitoresc); comeseriaș, s. m. (slujbaș din aceeași breaslă). substantiv femininmeserie

meserie, meserii s. f. (glum.) 1. perfecțiune. 2. lucru bine făcut. substantiv femininmeserie

meseríe f. (d. meser). Meșteșug, exercițiu uneĭ arte manuale (ferăria [!], zidăria ș. a.). Profesiune. substantiv femininmeserie

meserie f. 1. exercițiul unei arte manuale: meseria de croitor; 2. orice profesiune: meseria de advocat. [Origină necunoscută]. substantiv femininmeserie

meseríe s. f., art. mesería, g.-d. art. meseríei; pl. meseríi, art. meseríile substantiv femininmeserie

MESERÍE, meserii, s. f. Profesie sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie. ♦ P. gener. Profesie (de orice fel). ◊ Școală de meserii = școală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificați. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupație; preocupare. – Din mesereare (înv. „slujbă, funcție” < lat.). substantiv femininmeserie

la meserie expr. la perfecție. substantiv femininlameserie