MESCHÍN adj. 1. Zgârcit, mic la suflet, preocupat de interese mărunte; egoist. 2. Mic, neînsemnat; lipsit de grandoare. [Cf. fr. mesquin, it. meschino]. adjectivmeschin
meschín (meschínă), adj. – Cărpănos. It. meschino, cf. fr. mesquin. – Der. meschinătate, s. f.; meschinărie, s. f., din fr. mesquinerie. adjectivmeschin
*meschín, -ă adj. (fr. mesquin, d. it. meschino, care e ar. maskin și meskin, sărac). Calicos, sărăcăcĭos, prea economic: gospodărie meschină, prînz meschin. Fig. Ignobil: sentimente meschine. Adv. În mod meschin: a te purta meschin. adjectivmeschin
meschín adj. m., pl. meschíni; f. meschínă, pl. meschíne adjectivmeschin
meschin a. 1. sgârcit, calic; om meschin; 2. de înfățișare sărăcăcioasă (= fr. mesquin). adjectivmeschin
MESCHÍN, -Ă, meschini, -e, adj. 1. Preocupat de interese mărunte. ♦ Lipsit de generozitate, de noblețe sufletească, mic la suflet, egoist, josnic, murdar. ♦ Care arată sau trădează lipsă de generozitate, de noblețe sufletească, micime sufletească. Interese meschine. 2. (Mai ales despre abstracte) Lipsit de importanță; neînsemnat, mărunt, banal. 3. (Despre construcții, părți de construcții etc.) Sărăcăcios. ♦ Lipsit de măreție; mic. – Din fr. mesquin. adjectivmeschin
meschin adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | meschin | meschinul | meschină | meschina |
plural | meschini | meschinii | meschine | meschinele | |
genitiv-dativ | singular | meschin | meschinului | meschine | meschinei |
plural | meschini | meschinilor | meschine | meschinelor |