mescătór m. (d. mesc). Vechĭ. Paharnic. substantiv masculin mescător
| mescător | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | mescător | mescătorul |
| plural | mescători | mescătorii | |
| genitiv-dativ | singular | mescător | mescătorului |
| plural | mescători | mescătorilor | |