mescătór m. (d. mesc). Vechĭ. Paharnic. substantiv masculin mescător
mescător | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mescător | mescătorul |
plural | mescători | mescătorii | |
genitiv-dativ | singular | mescător | mescătorului |
plural | mescători | mescătorilor |