mesaj definitie

mesáj (mesáje), s. n. – 1. Adresă, trimitere. – 2. Comunicare. – 3. Comunicat oficial al Suveranului către puterea legislativă. – Var. mesagiu. Fr. message și var. din it. messagio. – Der. mesajer (var. mesager), s. m. (trimis, sol), din fr. messager, it. messaggiero, al cărui var. pare preferată formei de bază; mesajerie (var. mesagerie), s. f. (transport de mărfuri pe calea ferată), din fr. messagerie. substantiv neutrumesaj

mesáj s. n., pl. mesáje substantiv neutrumesaj

MESÁJ s.n. 1. Comunicare oficială adresată de șeful statului către armată, către popor etc. ♦ Document oficial conținând în general puncte de vedere deosebite în probleme la ordinea zilei sau care reclamă o urgentă soluționare. 2. Știre, veste. ♦ Comunicare telefonică făcută la biroul poștal și transmisă destinatarului pe cale poștală. 3. Conținutul de idei al unei opere de artă; nota specială a unui scriitor; semnificație. 4. Mesaj genetic = cantitatea de informații înmagazinată în moleculele acidului ribonucleic ale unui organism dat. 5. (Cib.) Lot de informații formând un tot inteligibil sau exploatabil și transmis deodată. [Var. mesagiu s.n. / < fr. message]. substantiv neutrumesaj

mesaj n. 1. însărcinare de a spune sau de a aduce ceva; 2. pachet, depeșă; 3. comunicațiune oficială între puterea executivă și corpurile legiuitoare: mesajul Tronului (= fr. message). substantiv neutrumesaj

MESÁJ, mesaje, s. n. 1. Apel oral sau scris (cu caracter oficial) adresat poporului, armatei etc. 2. Ceea ce se predă sau se comunică cuiva, ceea ce trebuie predat sau comunicat cuiva; știre, veste, comunicare. [Var.: meságiu s. n.] – Din fr. message. substantiv neutrumesaj

*mesagiŭ n. și -áj n., pl. e (fr. message, d. vfr. mes, trimes [!], care e lat. mĭssus. V. trimet). Însărcinarea de a duce o veste saŭ un pachet: a fi însărcinat c´un mesagiŭ. Lucru trimes [!] (veste saŭ pachet): a primi un mesagiŭ. Comunicațiune oficială între puterea executivă și cea legislativă saŭ între cameră și senat. Mesagiu tronuluĭ, scrisoare adresată de rege corpurilor legĭuitoare. substantiv neutrumesagiŭ