Alege sensul dorit: merit -substantiv neutru merit -verb tranzitiv

merit definitie

credit rapid online ifn

MÉRIT s.n. Ceea ce face pe cineva demn de stimă, de prețuire, de considerație; ceea ce face ca un lucru să fie folositor și valoros. [Pl. -te, -turi. / < fr. mérite, it. merito, lat. meritum]. substantiv neutrumerit

1) *mérit n., pl. e (lat. méritum, merit). Valoarea uneĭ persoane saŭ acțiunĭ: om, carte, operă de merit. substantiv neutrumerit

credit rapid online ifn

mérit s. n., pl. mérite substantiv neutrumerit

merit n. 1. ceea ce face demn de stimă, de recompensă sau pedeapsă; 2. ceea ce un lucru are bun în sine: operă de merit. substantiv neutrumerit

MÉRIT, merite, s. n. Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. ◊ Loc. adv. Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din fr. mérite. substantiv neutrumerit

2) *mérit, a v. tr. (d. merit s. n.; lat. mérito, -áre, a cîștiga pin [!] muncă, d. merére și meréri, a merita, a cîștiga). Îs demn de: a merita o recompensă saŭ o pedeapsă, orĭ-ce scrisoare cuviincĭoasă merită răspuns. A binemerita de la patrie (lat. de patria bene mereri), a merita recunoștința patriiĭ p. marĭ serviciĭ. verb tranzitivmerit

meritá (a ~) vb., ind. prez. 3 mérită verb tranzitivmerita

merità v. 1. a fi demn de: a merita o recompensă; 2. a-și atrage: a merita o pedeapsă; a bine merità de, a fi adus sau a aduce încă servicii mari. verb tranzitivmerità

MERITÁ vb. I. tr. A i se cuveni, a fi vrednic de ceva. ♦ A avea calități, merite care îndreptățesc stima, prețuirea cuiva. [P.i. mérit, 3,6 -tă. / < fr. mériter, it., lat. meritare]. verb tranzitivmerita

MERITÁ, mérit, vb. I. Tranz. A fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni, a meritarisi. ♦ A justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă. ♦ Spec. (Despre mărfuri, obiecte de schimb) A justifica prețul cerut; a face, a valora. – Din fr. mériter. verb tranzitivmerita

nu se merită! expr. (glum.) nu merită osteneala! verb tranzitivnusemerită

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimerit

merit  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular merit meritul
plural merituri meritele
genitiv-dativ singular merit meritului
plural merituri meriturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z