merie definitie
- Vezi aici mai multe rimemerie
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cume
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumer
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuie
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curie
-MERÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „subdiviziune”, „formație, repetiție în părți, a părților”. [< it. -meria, cf. gr. -mereia, -meria < meiresthai – a-și lua partea]. invariabilmerie
meriá (-íi, -át), vb. refl. – (Olt.) A se cosi la picioare (despre animale de călărie). Sb. merati „a lovi (rufele pentru a le spăla)”. După Scriban, din sb. meriti „a măsura”. Poate relaționat cu meriu, adj. (Munt., greoi, amorțit); merintic, adj. (Munt., greoi, amorțit), pe care Cihac, II, 192, îl lega de sl. mrŭtvŭ „mort”. verbmeria
mériĭ (mă), a -á v. refl. (cp. cu sîrb. meriti, a măsura). Munt. vest. Mă cosesc (vorbind de caĭ în mers): caiĭ mi s´aŭ meriat (CL. 1911, 583). verbmeriĭ