MERÉNG s.m. v. mering. substantiv masculinmereng
MERÉNG, merenguri, s. n. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă la foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Pl. și: (m.) merengi. – Var.: mering s. m.] – Din fr. meringue. substantiv masculinmereng
MERÉNG, merenguri, s. n. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă la foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Pl. și: (m.) merengi. – Var.: mering s. m.] – Din fr. meringue. substantiv neutrumereng
mereng substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mereng | merengul |
plural | merenguri | merengurile | |
genitiv-dativ | singular | mereng | merengului |
plural | merenguri | merengurilor |
mereng substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mereng | merengul |
plural | merenguri | merengurile | |
genitiv-dativ | singular | mereng | merengului |
plural | merenguri | merengurilor |