meremet definitie

meremét (mereméturi), s. n. – Reparație, preparare, punere la punct, reglare. – Mr. mirimete, megl. mirimet. Tc. meremet (Șeineanu, II, 257; Meyer 263; Lokotsch 1407; Ronzevalle 159), cf. ngr. μερεμέτι, alb., bg. meremet.Der. meremetisi, vb. (a repara, a regla), cf. ngr. μερεμετίζω (din ngr. după Gáldi 209); meremetiseală, s. f. (reparație). substantiv neutru meremet

meremét n., pl. urĭ (turc. ar. meremet, reparațiune; ngr. mereméti). Rar azĭ. Reparațiune (maĭ ales la case). substantiv neutru meremet

meremét (înv., reg.) s. n., pl. mereméturi substantiv neutru meremet

meremet n. reparațiune: casa-i dărăpănată are trebuință de meremet Al. [Turc. MEREMET]. substantiv neutru meremet

MEREMÉT, meremeturi, s. n. (Înv. și reg.) Lucrare de reparație sau de întreținere. ♦ (Fam.) Aranjare, dichisire. – Din tc. meremet, ngr. mereméti. substantiv neutru meremet

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului meremet

meremet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular meremet meremetul
plural meremeturi meremeturile
genitiv-dativ singular meremet meremetului
plural meremeturi meremeturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z