mercenar definitie

MERCENÁR s.m. 1. Militar angajat cu plată într-o armată străină; lefegiu. 2. (Fig.) Persoană care pentru bani, se pune în serviciul oricui, luptând pentru interese de orice natură. // adj. Care aparține mercenarilor; format din mercenari. ♦ Care acționează plătit. [Cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < mercessalariu]. adjectiv mercenar

*mercenár, -ă adj. (lat. mercenarius și, maĭ bine, mercennarius, d. merx, mercis, marfă). Care se face pe banĭ: om, soldat mercenar. Avid de cîștig: suflet mercenar. S. m. Soldat care se luptă pentru acela care-ĭ dă leafă (nu pentru patrie), lefegiŭ. Fig. Mercenar al condeĭuluĭ, acela care (chear [!] contra convingeriĭ luĭ) scrie la ziar pentru cel ce-l plătește. adjectiv mercenar

mercenár adj. m., s. m., pl. mercenári; adj. f. mercenáră, pl. mercenáre adjectiv mercenar

mercenar a. 1. care lucrează pentru bani: lucrător mercenar; 2. care se face numai pentru câștig: lucru mercenar; 3. fig. care se lasă ușor a fi corupt prin interes: suflet mercenar. ║ m. 1. cel ce lucrează pentru bani; 2. soldat care se vinde pentru bani; 3. fig. om interesat și lesne de corupt cu bani. adjectiv mercenar

MERCENÁR, -Ă, mercenari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Ostaș angajat cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care aparține mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius. adjectiv mercenar

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mercenar

mercenar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mercenar mercenarul mercena mercenara
plural mercenari mercenarii mercenare mercenarele
genitiv-dativ singular mercenar mercenarului mercenare mercenarei
plural mercenari mercenarilor mercenare mercenarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z