mercantil definitie

MERCANTÍL, -Ă adj. Referitor la comerț, negustoresc, comercial. ♦ (Ironic) Preocupat exclusiv de câștig; interesat. [< fr. mercantile, cf. lat. mercari – a face comerț]. adjectivmercantil

*mercantíl, -ă adj. (fr. mercantil, d. it. mercantile, d. mercante, comerciant. V. comerciŭ, marchidan). Comercial. Fig. Venal, care e dispus să vîndă orĭ-ce, numaĭ banĭ să ĭasă: spiritu mercantil al Jidanuluĭ. adjectivmercantil

mercantíl adj. m., pl. mercantíli; f. mercantílă, pl. mercantíle adjectivmercantil

mercantil a. 1. relativ la comerț; 2. fig. care se preocupă numai de câștig: spirit mercantil. adjectivmercantil

MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile. adjectivmercantil