menghină definitie

ménghine (-ni), s. f. – Unealtă de strîns. – Var. minghine(a), menghene(a). Mr. menghine. Tc. mengene, din ngr. μάγγανον (Șeineanu, II, 256; Meyer, Türk. St., I, 48; Berneker, II, 16; Vasmer, Gr., 96), cf. ngr. μεγγενες, alb., bg., sb. mengene. Cf. mangan. substantiv feminin menghine

ménghină s. f., g.-d. art. ménghinei; pl. ménghine substantiv feminin menghină

MÉNGHINĂ, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor. [Var.: minghineá, menghineá s. f.] – Din tc. mengene. substantiv feminin menghină

minghineá f., pl. ele (din maĭ vechĭu menghenea, d. turc. mengene. V. mangealîc). Un fel de clește care se strînge cu un șurub și servește la ținut fix un lucru pe care vreĭ să-l bațĭ orĭ să-l pileștĭ (fr. étau). substantiv feminin minghinea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului menghină

menghină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular menghină menghina
plural menghine menghinele
genitiv-dativ singular menghine menghinei
plural menghine menghinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z