menestrel definitie

MENESTRÉL s.m. Poet-muzicant medieval, care colinda castelele cântând și recitând poezii; (p. ext.) cântăreț popular. [< fr. ménestrel, cf. lat. pop. ministerialis – slujitor]. substantiv masculinmenestrel

*menestrél m., pl. lĭ (fr. ménestrel, d. lat. mĭnĭsterialis, servitor, meseriaș, d. mĭnĭsterium, oficiŭ, meșteșug). În evu medĭŭ, poet sau muzicant care mergea din castel în castel ca să cînte. V. jonglor, trubadur. substantiv masculinmenestrel

menestrél s. m., pl. menestréli substantiv masculinmenestrel

menestrel m. poet și muzicant ambulant (în evul-mediu). substantiv masculinmenestrel

MENESTRÉL, menestreli, s. m. Poet și muzicant din Franța Evului Mediu, adesea ambulant, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument; p. gener. cântăreț popular. – Din fr. ménestrel. substantiv masculinmenestrel