reduceri si promotii 2018
Definitie mendre - ce inseamna mendre - Dex Online

mendre definitie

méndre s. f. pl. – Capricii toane, pofte. Origine expresivă, cf. mandră, s. f. (terci de mălai), handră, buleandră, fleand(u)ră, șandra-mandra etc. S-a propus ca etimon alb. mendur „manieră, fel” (Cihac, II, 718; cf. Philippide, II, 723); lat. mendulum (Philippide, Principii, 151); germ. dialectal Männerle (Tiktin). Pentru mandră (pl. mendre, cf. Scriban), pare dubioasă der. sugerată de Bogrea, Dscor., IV, 832, din țig. mandró. substantiv feminin mendre

méndre f. pl. V. mandră 2. substantiv feminin mendre

méndre (fam.) s. f. pl. substantiv feminin mendre

mendre f. pl. pofte caprițioase: a-și face mendrele. [Cf. albanez MENDUR, mod, chip]. substantiv feminin mendre

MÉNDRE s. f. pl. (Fam.; în expr.) A-și face mendrele (cu cineva) = a) a-și face toate gusturile, a-și satisface capriciile; a-și face de cap; b) a-și bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie. – Et. nec. substantiv feminin mendre

a-și face mendrele expr. 1. a-și satisface capriciile sau interesele. 2. (d. bărbați) a necinsti, a batjocori o femeie. substantiv feminin așifacemendrele

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mendre

mendre   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mendre mendrele
plural
genitiv-dativ singular mendre mendrelor
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z