MENAJAMÉNT s.n. Menajare. ♦ (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea cuiva. [Cf. fr. ménagement]. substantiv neutrumenajament
MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement. substantiv neutrumenajament
menajament substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | menajament | menajamentul |
plural | menajamente | menajamentele | |
genitiv-dativ | singular | menajament | menajamentului |
plural | menajamente | menajamentelor |