mențiune definitie

MENȚIÚNE s.f. 1. Menționare, semnalare; indicație specială, specificare. 2. Distincție care constă în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. mention, lat. mentio]. substantiv feminin mențiune

*mențiúne f. (lat. méntio, -ónis, rudă cu minte și amintesc). Acțiunea de a aminti, de a semnala, de a cita: a face mențiunea unuĭ fapt. Mențiune onorabilă, într´un concurs, distincțiune acordată după premiile cele dintîĭ. substantiv feminin mențiune

mențiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. mențiúnii; pl. mențiúni substantiv feminin mențiune

mențiune f. mărturie făcută prin graiu sau prin scris: a face mențiunea unui fapt; mențiune onorabilă, distincțiune acordată întrún concurs după premiul și accesitul. substantiv feminin mențiune

MENȚIÚNE, mențiuni, s. f. 1. Semnalare, pomenire, menționare; (concr.) notă în care se dau informații referitoare la un eveniment, la o persoană etc. ♦ Indicație, specificare. 2. Distincție onorifică (mai mică decât premiul) care se acordă elevilor merituoși, concurenților la o competiție etc. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. mention, lat. mentio, -onis. substantiv feminin mențiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mențiune

mențiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mențiune mențiunea
plural mențiuni mențiunile
genitiv-dativ singular mențiuni mențiunii
plural mențiuni mențiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z