reduceri si promotii 2018
Definitie menținere - ce inseamna menținere - Dex Online

menținere definitie

MENȚÍNERE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) menține. [< menține]. substantiv feminin menținere

mențínere s. f., g.-d. art. mențínerii substantiv feminin menținere

MENȚÍNERE s. f. Acțiunea de a (se) menține și rezultatul ei. – V. menține. substantiv feminin menținere

*mențín, -út, a -eá și -țíne v. tr. (fr. maintenir, d. main, mînă, și tenir, a ținea. V. țin). Țin fix (la un loc, în aceĭașĭ stare), păstrez: acest lemn menține echilibru celorlalte, văpseaŭa [!] menține feru. Fig. Păstrez: a menținea [!] un regulament. Continuŭ a afirma, repet: mențin ce am zis. verb tranzitiv mențin

MENȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra ceva neschimbat. ♦ A susține. 2. refl. A rămâne în aceeași stare. ♦ A-și păstra același loc, același post, aceeași poziție. [P.i. mențin, conj. -nă. / cf. it. mantenere, fr. maintenir, după ține]. verb tranzitiv menține

mențíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mențín, 2 sg. mențíi, 1 pl. mențínem, 2 pl. mențíneți; conj. prez. 3 să mențínă; ger. menținấnd; part. menținút verb tranzitiv menține

menține v. 1. a ținea ferm și fix; 2. a conserva în aceeaș stare: a menține un regulament; 3. a afirma, a susține: mențin ce-am zis. [După fr. maintenir]. verb tranzitiv menține

MENȚÍNE, mențín, vb. III. Tranz. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; p. ext. a face să dureze. ♦ Refl. A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din fr. maintenir (după ține). verb tranzitiv menține

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului menținere

menținere   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular menținere menținerea
plural mențineri menținerile
genitiv-dativ singular mențineri menținerii
plural mențineri menținerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z