MEMORÁND s.n. 1. (Poligr.) Jumătate dintr-o hârtie de scrisoare, folosită pentru scurte comunicări. 2. V. memorandum. [< fr. mémorandum]. substantiv neutrumemorand
*memoránd n., pl. e și urĭ (lat. memorandum, care trebuĭe amintit, d. mémoro, -áre, a aduce aminte). Notă diplomatică care conține expunerea sumară a stăriĭ uneĭ chestiunĭ. Însemnare saŭ carnet cu însemnărĭ p. aducere aminte. substantiv neutrumemorand
memorand n. 1. notă diplomatică expunând sumar starea unei chestiuni; 2. formular pe care se fac comunicări comerciale scurte. substantiv neutrumemorand
MEMORÁND s. n. v. memorandum. substantiv neutrumemorand
MEMORÁNDUM, memorandumuri, s. n. 1. Document diplomatic cuprinzând expunerea faptelor sau argumentelor juridice care privesc relațiile dintre state și formează sau vor forma obiectul unor tratative; memorial. 2. (Înv.) Carnet, registru etc. pe care se făceau însemnări. [Var.: memoránd, memorande, s. n.] – Din lat. memorandum, germ. Memorandum, fr. mémorandum. substantiv neutrumemorandum
MEMORÁ vb. I. tr. A învăța pe dinafară; a reține în memorie, a memoriza. [Cf. fr. mémorer, it., lat. memorare]. verb tranzitivmemora
memorá (a ~) vb., ind. prez. 3 memoreáză verb tranzitivmemora
MEMORÁ, memorez, vb. I. Tranz. A reține în memorie (depunând un efort, învățând anume); a ține minte, a memoriza. – Din lat. memorare, fr. mémorer. verb tranzitivmemora
memorand substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | memorand | memorandul |
plural | memorande | memorandele | |
genitiv-dativ | singular | memorand | memorandului |
plural | memorande | memorandelor |