MEMÉNTO s.n. 1. Semn, notă care aduce aminte de ceva. ♦ Carte care cuprinde în rezumat cunoștințele de bază ale unei științe, ale unei discipline etc. 2. Listă de spectacole, de conferințe, publicată în presă. [< fr. mémento, cf. lat. memento – amintește-ți]. substantiv neutrumemento
*meménto n. fără pl. (cuv- lat. care înseamnă „adă-țĭ aminte”). Semn făcut p. aducere aminte. Cărticică care cuprinde pe scurt părțile esențiale ale uneĭ științe orĭ ale uneĭ chestiunĭ: memento de chimie. substantiv neutrumemento
!meménto s. n., art. meméntoul; pl. meméntouri substantiv neutrumemento
memento n. semn destinat a aduce aminte ceva; memento-mori, adu-ți aminte de moarte ! fig. avertisment suprem: ca un memento-mori pe al istoriei plan EM. substantiv neutrumemento
MEMÉNTO, mementouri, s. n. 1. Semn distinctiv, însemnare, notă care reamintește ceva; p. ext. aducere-aminte. 2. Mic carnet de buzunar în care se fac însemnări pentru a reaminti o dată, un nume, o problemă etc. 3. Carte, de obicei de format mic, care rezumă esențialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, științe; memorator. ♦ Listă a spectacolelor și conferințelor, publicată în presa cotidiană. – Din fr. mémento. substantiv neutrumemento
memento substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | memento | mementoul |
plural | mementouri | mementourile | |
genitiv-dativ | singular | memento | mementoului |
plural | mementouri | mementourilor |