MELODRÁMĂ s.f. 1. (Lit.) Dialog cântat în tragedia antică greacă, între corifeu și un personaj. 2. Piesă de teatru cu acțiune complicată, neverosimilă, cuprinzând scene de groază ce alternează cu scene comice. ♦ Parte a unei lucrări dramatice, combinată cu muzică. [< fr. mélodrame, it. melodramma, cf. fr. melos – cântec, drama – acțiune]. substantiv femininmelodramă
melodrámă f., pl. e (compus d. vgr. mélos, cînt, cîntec, și dráma, dramă). Altădată, dramă cu muzică instrumentală. Azĭ, dramă populară cu emoțiunĭ puternice. substantiv femininmelodramă
melodrámă (-lo-dra-) s. f., g.-d. art. melodrámei; pl. melodráme substantiv femininmelodramă
melodramă f. un fel de tragedie populară a cării acțiune e în genere teribilă și care altă dată era amestecată cu muzică. substantiv femininmelodramă
MELODRÁMĂ, melodrame, s. f. 1. Dialog cântat în tragedia antică greacă, între un corifeu și un personaj. 2. Dramă care folosea acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă. 3. Operă dramatică în care acțiunea complicată, neverosimilă, cu scene pline de groază, alternează cu scene comice, convenționale, de un patetism violent, rezervându-se un loc însemnat neprevăzutului. – Din fr. mélodrame. substantiv femininmelodramă
melodramă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | melodramă | melodrama |
plural | melodrame | melodramele | |
genitiv-dativ | singular | melodrame | melodramei |
plural | melodrame | melodramelor |