melodie definitie

MELODÍE s.f. 1. Succesiune expresivă de sunete muzicale care alcătuiesc un cântec; compoziție muzicală, cântec. 2. (Fig.) Secvență de sunete armonioase, cu sonoritate plăcută; armonie, muzicalitate. [Gen. -iei. / fr. mélodie, it., lat. melodia – cântec]. substantiv femininmelodie

melodie, melodii s. f. (intl.) denunț. substantiv femininmelodie

*melodíe f. (vgr. melodia, d. mélos, membru, cadență a frazeĭ muzicale, și odé, cîntec, cînt. V. come-, hazmo-, paro- și tragedie). Șir de sunete care plac urechiĭ. Fig. Șir de vorbe, de fraze plăcute urechiĭ. substantiv femininmelodie

melodíe s. f., art. melodía, g.-d. art. melodíei; pl. melodíi, art. melodíile substantiv femininmelodie

melodie f. 1. șir de sunete armonioase; 2. șir de fraze muzicale; 3. fig. șir de vorbe sau propozițiuni plăcute la auz. substantiv femininmelodie

MELODÍE, melodii, s. f. Succesiune de sunete îmbinate după regulile ritmului și ale modulației, pentru a alcătui o unitate cu sens expresiv. ♦ Compoziție muzicală, cântec. ♦ Fig. Sonoritate plăcută; armonie, muzicalitate. – Din ngr. melodía, it. melodia, fr. mélodie. substantiv femininmelodie

a băga melodii expr. (intl.) a denunța. substantiv femininabăgamelodii

a face melodii expr. (intl.) a furniza informații poliției. substantiv femininafacemelodii

a freca la melodie (pe cineva) expr. a bate la cap (pe cineva), a cicăli (pe cineva). substantiv femininafrecalamelodie

a compune melodii mari expr. (intl.) a denunța pe toată lumea. substantiv femininacompunemelodiimari