melițúică (rar) s. f., g.-d. art. melițúicii; pl. melițúici substantiv femininmelițuică
MELIȚÚICĂ, melițuici, s. f. (Rar) Meliță mică cu care se face ultima operație de prelucrare a fibrelor de cânepă și de in, pentru a alege fuiorul curat. – Meliță + suf. -uică. substantiv femininmelițuică
melițuică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | melițuică | melițuica |
plural | melițuici | melițuicile | |
genitiv-dativ | singular | melițuici | melițuicii |
plural | melițuici | melițuicilor |