megafon definitie

MEGAFÓN s.n. 1. Difuzor puternic și mare. 2. Cornet acustic mare, care înlesnește comunicările verbale la distanță. [Germ. Megaphon, fr. mégaphone, cf. gr. megas – mare, phone – sunet]. substantiv neutrumegafon

*megafón n., pl. oane (mega- din megalitic și -fon din telefon). Cornet care amplifică vocea (ca cel inventat de Edison), un fel de trompă în care vorbeștĭ ca să fiĭ auzit de departe. substantiv neutrumegafon

megafón s. n., pl. megafoáne substantiv neutrumegafon

MEGAFÓN, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore în piețe, pe stadioane etc. 2. (Nav.) Ansamblu format dintr-un amplificator și un difuzor, de forma unei pâlnii, folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei pâlnii, folosit pentru comunicări verbale la distanță. – Din fr. mégaphone. substantiv neutrumegafon