MEDITAȚIÚNE s.f. v. meditație. substantiv femininmeditațiune
*meditațiúne f. (lat. meditatio, -ónis). Acțiunea de a medita, de a te gîndi, de a reflecta. Scriere despre un subĭect religios, moral orĭ filosofic [!]: „Meditațiunile” luĭ Descartes. Un fel de elegie, contemplațiune poetică a trecutuluĭ: „Meditațiunile” luĭ Grigore Alexandrescu. Acțiunea de a ajuta un elev să învețe lecțiunile. (Corect e preparațiune). – Și -áție. substantiv femininmeditațiune
meditați(un)e f. 1. operațiunea spiritului când vrea s’aprofundeze un subiect religios, moral sau filozofic: Meditațiunile lui Descartes; 3. varietate a elegiei, contemplarea poetică asupra ruinelor trecutului: Meditațiunile lui Gr. Alexandrescu; 4. repețirea lecțiunilor cu un meditator. substantiv femininmeditațiune
meditațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | meditațiune | meditațiunea |
plural | meditațiuni | meditațiunile | |
genitiv-dativ | singular | meditațiuni | meditațiunii |
plural | meditațiuni | meditațiunilor |