MEDIÉRE, medieri, s. f. Mijlocire, mediație. [Pr.: -di-e-] – V. media. substantiv femininmediere
MEDIÁ vb. I. intr. A mijloci o înțelegere; a face demersuri în vederea aplanării sau a prevenirii unui conflict dintre două sau mai multe state. [Pron. -di-a. / < lat. mediare]. verb tranzitivmedia
média1 (presă scrisă și audiovizuală) s. f. (în ~), art. média (~ actuală), g.-d. art. médiei (prin intermediul ~) verb tranzitivmedia
MÉDIA2 s. f. Presă scrisă și audiovizuală. [Pr.: -di-a] – Din fr. média, engl. media. verb tranzitivmedia
*mediéz v. tr. (d. mediŭ; it. mediare; lat. mediare înseamnă „a împărți în doŭă, a fi la mijloc”). Mijlocesc, stabilesc un acord între alțiĭ. verb tranzitivmediez
mediere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mediere | medierea |
plural | medieri | medierile | |
genitiv-dativ | singular | medieri | medierii |
plural | medieri | medierilor |