MEDICAMÉNT s.n. Substanță întrebuințată pentru vindecarea sau pentru prevenirea unei boli. [< fr. médicament, cf. lat. medicamentum]. substantiv neutrumedicament
*medicamént n., pl. e (lat. medicamentum). Remediŭ, leac, substanță care vindecă. Fig. Procedură p. a vindeca: munca e medicamentu plictiseliĭ. substantiv neutrumedicament
medicamént s. n., pl. medicaménte substantiv neutrumedicament
medicament n. leac, substanță proprie a vindeca o boală. substantiv neutrumedicament
MEDICAMÉNT, medicamente, s. n. Substanță naturală sau de sinteză utilizată pentru a vindeca, a ameliora sau a preveni o boală; doctorie, leac, medicină (2). – Din fr. médicament, lat. medicamentum. substantiv neutrumedicament
| medicament substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | medicament | medicamentul |
| plural | medicamente | medicamentele | |
| genitiv-dativ | singular | medicament | medicamentului |
| plural | medicamente | medicamentelor | |