meci definitie

MECI s.n. Întrecere sportivă între doi competitori sau între două echipe. [Pl. -iuri, scris și match. / < engl. match]. substantiv neutrumeci

mecí (-césc, -ít), vb. – (Olt.) A zdrobi, a strivi fructele. Sb. mečiti „a apăsa” (Scriban). substantiv neutrumeci

méci, -uri, s.n. – Opaiț. Meci, poreclă pentru o familie de oameni săraci care, în loc de lampă cu petrol întrebuințau opaițul. – Din magh. mécs „lumânare, candelă; fitil” (Țurcanu 2008: 91). substantiv neutrumeci

meci s. n., pl. méciuri substantiv neutrumeci

MECI, meciuri, s. n. Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; întâlnire, partidă, joc. – Din engl., fr. match. substantiv neutrumeci

mecésc v. tr. (sîrb. mečití, a apesa [!]). Olt. Izbesc, lovesc, bat (vorbind de merele căzute, de vitele lovite ș. a.). V. pĭersic 2. substantiv neutrumecesc

a trânti un meci expr. a truca rezultatul unui meci. substantiv neutruatrântiunmeci

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimeci

meci  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular meci meciul
plural meciuri meciurile
genitiv-dativ singular meci meciului
plural meciuri meciurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z