techér-mechér adv. (turc. teker-meker, grabnic [teker, roată]). Munt. Fam. Cu nepusă masă, cu mare grabă, pe sus, cu de-a sila: l-aŭ adus techer-mecher drept la scara palatuluĭ domnesc (Car. VR. 1909, 11, 227). temporartechermecher
techèr-mechèr adv. cu nepusă masă, cu zor, pe sus (vorbă specială basmelor muntene): techer-mecher își duc turma la adăpost ISP. [Turc. TEKER MEKER, foarte iute, în toată graba, lit. de-a roata (TEKER, roată)]. temporartechèrmechèr
TECHÉR-MECHÉR adv. (înv.) În mare grabă, imediat; pe sus, cu sila. [Acc. și: técher-mécher] – Din tc. teker meker. temporartechermecher