mecanism definitie

MECANÍSM s.n. 1. Sistem tehnic compus din piese fixe și mobile care sunt în contact și ale cărui elemente mobile antrenează mișcarea celorlalte; (p. ext.) mod de funcționare a unui astfel de sistem. 2. Ansamblul elementelor care formează un întreg, funcționând ca un organism. 3. (Fig.) Sistem, organizare, organizație. [Var. mehanism s.n. / < fr. mécanisme, cf. lat. mechanisma]. substantiv neutrumecanism

*mecanízm n., pl. e (d. mecanică). Mașinărie, combinațiunea pĭeselor destinate să funcționeze împreună: mecanizmu [!] unuĭ ceasornic. Fig. Totalitatea organelor unuĭ corp viŭ: mecanizmu corpuluĭ omenesc. Relațiunile mijloacelor destinate să producă un efect, structură, felu de organizare: mecanizmu uneĭ limbĭ, unuĭ guvern, unuĭ serviciŭ. substantiv neutrumecanizm

mecanísm s. n., pl. mecanísme substantiv neutrumecanism

mecanism n. 1. combinarea pieselor destinate a funcționa împreună: mecanismul unui ceasornic; 2. totalitatea organelor unui corp viu: mecanismul corpului omenesc; 3. fig. combinarea mijloacelor destinate a produce un efect: mecanismul unei limbi, al unui guvern. substantiv neutrumecanism

MECANÍSM, mecanisme, s. n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile și fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmițând forțele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mișcarea acestora. ♦ Totalitatea elementelor care alcătuiesc un astfel de sistem; mașinărie. 2. Mod de funcționare a unui mecanism (1). 3. Mod în care se desfășoară un fenomen, o reacție etc. 4. P. anal. Sistem, mod de organizare politică, economică, socială etc. – Din fr. mécanisme, germ. Mechanismus. substantiv neutrumecanism