meșteșugi definitie

meșteșugi, meșteșugesc v. t. (intl.) a falsifica verb tranzitiv meșteșugi

meșteșugí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugésc, imperf. 3 sg. meșteșugeá; conj. prez. 3 să meșteșugeáscă verb tranzitiv meșteșugi

meșteșugì v. 1. a lucra cu meșteșug; 2. fig. a urzi intrigi. verb tranzitiv meșteșugì

MEȘTEȘUGÍ, meșteșugesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere). ♦ Tranz. și intranz. A unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva). ♦ (Rar) A falsifica. – Din meșteșug. verb tranzitiv meșteșugi

meșteșugésc v. tr. (d. meșteșug). Lucrez cu artă. Fig. Uneltesc, machinez, urzesc: a meșteșugi o intrigă. – Vechĭ -rșuguĭesc (N. Cost. 2, 59) și -eșuguĭesc. verb tranzitiv meșteșugesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului meșteșugi

meșteșugi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) meșteșugi meșteșugire meșteșugit meșteșugind singular plural
meșteșugind meșteșugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) meșteșugesc (să) meșteșugesc meșteșugeam meșteșugii meșteșugisem
a II-a (tu) meșteșugești (să) meșteșugești meșteșugeai meșteșugiși meșteșugiseși
a III-a (el, ea) meșteșugește (să) meșteșugeai meșteșugea meșteșugi meșteșugise
plural I (noi) meșteșugim (să) meșteșugim meșteșugeam meșteșugirăm meșteșugiserăm
a II-a (voi) meșteșugiți (să) meșteșugiți meșteșugeați meșteșugirăți meșteșugiserăți
a III-a (ei, ele) meșteșugesc (să) meșteșugească meșteșugeau meșteșugi meșteșugiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z