Alege sensul dorit: mazil -substantiv masculin mazil -temporar

mazil definitie

credit rapid online ifn

mazíl (mazíli), s. m.1. (Înv.) Destituit, dat afară din funcție sau serviciu. Se spunea despre principii destituiți de sultan, ca și despre demnitarii concediați; acestia din urmă formau o clasă aparte, de boieri supușu unui regim special de dări. – 2. Boier. – Var. (Mold.) mazîl. Tc. mazul, din arab. ma‘zul (Șeineanu, II, 253; Roesler 598; Lokotsch 1450). Sec. XVII. – Der. mazilesc, adj. (nobil); mazili, vb. (a destitui, a da afară; a expulza); mazilie, s. f. (destituire, exil); mazilime, s. f. (reuniune de mazili). Rus. de S. mazil „proprietar”, pe care Vasmer, II, 88 îl consideră de origine mai puțin clară, provine din rom. substantiv masculinmazil

MAZÍL, mazili, s. m. 1. Domn sau înalt demnitar scos din funcție. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fără funcție publică). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoși din funcție. 4. Persoană însărcinată cu strângerea birurilor; vătășel în slujba boierilor, plătit din banii birului. – Din tc. mazul. substantiv masculinmazil

credit rapid online ifn

mazíl și mazî́l m., pl. (turc. mazul, d. ar. ma'zul, care vine d. ´azl, destituire, ngr. mazilis și mazúlis). Vechĭ. Destituit (vorbind de domnĭ, boĭerĭ și prelațĭ). Boĭer scos din funcțiune și supus biruluĭ. (De la Grigore Ghica, boĭeriĭ s´aŭ împărțit în marĭ saŭ velițĭ [haleá], neamurĭ saŭ titularĭ [paĭa] și mazilĭ, adică boĭerinașĭ de clasa a treĭa, care aŭ fost scutițĭ de vinăricĭ și de dijmărit (Fotino, 2, 155, la Șăin.). Ostaș din corpu de călărime compus din boĭeriĭ ĭeșițĭ din funcțiune și pușĭ supt comanda serdaruluĭ de mazilĭ. (În Munt. și manzîl). Maĭ pe urmă. Urmaș al boĭerilor mazilĭ supus unuĭ bir îndoit, dar nu în cislă cu țăraniĭ, și scutit de beilicurĭ și havalele. Un fel de vătăjel boĭeresc plătit din baniĭ biruluĭ: vornicu cu paznicu, vătămanu și cîțĭ-va nespălațĭ de mazilĭ (Cr.). substantiv masculinmazil

mazíl s. m., pl. mazíli substantiv masculinmazil

mazil a. și m. 1. Domn destituit; 2. boier scos din slujbă și supus la dări: gloata boierilor mazili și a boierinașilor OD.; 3. clasă de contribuabili cari se trăgeau din boierii aflați în neactivitate de serviciu (formând boierimea dela țară): au pus la bir ca pe un mazil POP.; 4. corp de călărime moldovenească alcătuit de toți boierii ieșiți din slujbă sub comanda Serdarului de mazili; 5. un fel de vătășei în slujba boierilor, plătiți din banii birului: cu paznicul, vătămanul și câțiva nespălați de mazili CR. [Turc. mazul, destituit]. substantiv masculinmazil

mazíl și mazî́l m., pl. (turc. mazul, d. ar. ma'zul, care vine d. ´azl, destituire, ngr. mazilis și mazúlis). Vechĭ. Destituit (vorbind de domnĭ, boĭerĭ și prelațĭ). Boĭer scos din funcțiune și supus biruluĭ. (De la Grigore Ghica, boĭeriĭ s´aŭ împărțit în marĭ saŭ velițĭ [haleá], neamurĭ saŭ titularĭ [paĭa] și mazilĭ, adică boĭerinașĭ de clasa a treĭa, care aŭ fost scutițĭ de vinăricĭ și de dijmărit (Fotino, 2, 155, la Șăin.). Ostaș din corpu de călărime compus din boĭeriĭ ĭeșițĭ din funcțiune și pușĭ supt comanda serdaruluĭ de mazilĭ. (În Munt. și manzîl). Maĭ pe urmă. Urmaș al boĭerilor mazilĭ supus unuĭ bir îndoit, dar nu în cislă cu țăraniĭ, și scutit de beilicurĭ și havalele. Un fel de vătăjel boĭeresc plătit din baniĭ biruluĭ: vornicu cu paznicu, vătămanu și cîțĭ-va nespălațĭ de mazilĭ (Cr.). temporarmazil

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimazil

mazil  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mazil mazilul
plural mazili mazilii
genitiv-dativ singular mazil mazilului
plural mazili mazililor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z