reduceri si promotii 2018
Definitie mazăre - ce inseamna mazăre - Dex Online

mazăre definitie

mázăre s. f., g.-d. art. mázării substantiv feminin mazăre

mazăre f. 1. plantă leguminoasă alimentară ce produce boabe într’o teacă (Pisum sativum); 2. boabele plantei. [Albanez MÓDZULĂ]. substantiv feminin mazăre

MÁZĂRE s. f. Plantă erbacee de cultură, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii și cu semințe sferice, comestibile, închise în păstăi (Pisum sativum). ◊ Mazăre de câmp = plantă asemănătoare cu mazărea, cultivată ca nutreț pentru vite (Pisum arvense). Mazăre sălbatică = plantă erbacee agățătoare cu flori roșii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Păstăile (cu semințe) sau semințele comestibile ale acestei plante; p. ext. mâncare pregătită din aceste semințe. – Cf. alb. modhullë. substantiv feminin mazăre

mázăre f., pl. ĭ (cp. cu lat. mazela și cu alb. módhulă, mazăre, probabil rudă cu pers. maš, mazăre. După Meyer, Dicț. alb. la kokomare, 194, d. alb. marăză, tufă de frag. Cp. și cu vĭezure). O plantă leguminoasă papilionacee agățătoare care produce boabe în păstăĭ și din care se cultivă o mulțime de varietățĭ culinare (pisum): mazăre păstăĭ, mazăre boabe, un bob de mazăre. substantiv feminin mazăre

mázăre s. f. – Legumă (Pisum sativum). – Mr. madzîre. Origine necunoscută. S-a identificat cu dacicul μοζουλα menționat de Dioscorides (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 522; Tocilescu, Dacia înainte de romani, București, 1880, 569; Philippide, II, 720; Capidan, Raporturile, 537; Weigand, BA, III, 236); dar, pe de o parte, acest nume desemnează cimbrul, a cărui asemănare cu mazărea nu este convingătoare; și, pe de altă parte, Jokl, Litteris, IV, 200, cf. Sandfeld 95, a demonstrat că trebuie să se citească μιζουλα. S-a presupus un tracic *mazala (Pascu, I, 190) sau *mazela (Diculescu 207); o sursă anterioară indoeurop. (Lahovary 123 și 336). În fine, der. din tc. (per.) maș nu pare posibilă fonetic (Roesler 598). Legătura cuvîntului rom. cu alb. modhulje „mazăre” (Meyer 284; Tiktin; Rosetti, II, 119) pare evidentă, dar nu lămurește mult originea cuvîntului (der. rom. din alb. nu e posibilă; mai sigur este că ambele cuvinte conduc la o sursă comună). Ar putea fi vorba de un cuvînt balcanic, din aceeași familie cu sl. zrŭnu, zerno „boabă”, lituan. žirnis „mazăre”; dar trebuie stabilită mai întîi originea plantei și a cultivării ei. Der. măzărar, s. m. (insectă parazită, Bruchus pisi); măzărat, adj. (granulos); măzărică, s. f. (măzăriche, Vicia sativa; plantă leguminoasă, Lathyrus tuberosus; Banat, varietate de fasole); măzăriche, s. f. (Vicia sativa, Vicia dumetorum, Vicia lathyroides, Vicia silvatica; grindină; trichină, trichinoză); măzăroi, s. m. (Trans., mazăre). Din rom. provine bg. măzarik (Capidan, Raporturile, 232). substantiv feminin mazăre

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mazăre

mazăre   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mazăre mazărea
plural
genitiv-dativ singular mazăre mazării
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z