MATURIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) maturiza și rezultatul ei; maturare. [< maturiza]. substantiv femininmaturizare
MATURIZÁRE, maturizări, s. f. Faptul de a (se) maturiza. – V. maturiza. substantiv femininmaturizare
MATURIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face sau a deveni matur, a atinge maturitatea; a (se) matura. 2. (Fig.) A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, un mod de a judeca plin de răspundere. [< matur + -iza]. verb tranzitivmaturiza
maturizá (a ~) (despre oameni) vb., ind. prez. 3 maturizeáză verb tranzitivmaturiza
MATURIZÁ, maturizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină matur; a (se) matura. ♦ A ajunge sau a face să-și însușească o bogată experiență, multe cunoștințe, un mod echilibrat de a judeca. – Matur + suf. -iza. verb tranzitivmaturiza
maturizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | maturizare | maturizarea |
plural | maturizări | maturizările | |
genitiv-dativ | singular | maturizări | maturizării |
plural | maturizări | maturizărilor |