maturitate definitie

MATURITÁTE s.f. 1. Dezvoltare completă din punct de vedere fizic și (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (p. ext.) perioadă în viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (Fig.) Stadiu înaintat de experiență. 2. Seriozitate, profunzime. ◊ (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. 3. (Biol.) Dezvoltare desăvârșită a unui organ sau a organismului întreg, a unui fruct. [Cf. lat. maturitas, fr. maturité]. substantiv femininmaturitate

*maturitáte f. (lat. matúritas, -átis). Starea, calitatea de a fi matur, copt: în Bucovina, din cauza climeĭ recĭ, poama nu ajunge la maturitate. Fig. Starea lucrurilor ajunse la dezvoltarea deplină: maturitatea inteligențeĭ. Prudență pe care țĭ-o dă etatea: a lucra cu maturitate. Med. Starea buboĭuluĭ copt, gata să se spargă. substantiv femininmaturitate

maturitáte s. f., g.-d. art. maturitắții substantiv femininmaturitate

maturitate f. 1. starea fructelor, grăunțelor, legumelor când sunt coapte; 2. Med. starea puroiului gata de a se sparge; 3. fig. stare matură, deplină desvoltare: maturitatea vârstei, maturitatea rațiunii. substantiv femininmaturitate

MATURITÁTE s. f. Stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p. ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a organismului întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență). ◊ (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis. substantiv femininmaturitate