MATOLÍRE, matoliri, s. f. (Arg.) Îmbătare. – V. matoli. substantiv femininmatolire
matoli, matolesc v. r. (pop.) a se îmbăta verbmatoli
MATOLÍ, matolesc, vb. IV. Refl. (Arg.) A se îmbăta. – Din matol. verbmatoli
matolire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | matolire | matolirea |
plural | matoliri | matolirile | |
genitiv-dativ | singular | matoliri | matolirii |
plural | matoliri | matolirilor |