MATÉRN, -Ă adj. De mamă, al mamei. ◊ Limbă maternă = limbă învățată și vorbită din copilărie, transmisă de la părinți. ♦ adv. Cu sentimente de mamă, ca o mamă. [< lat. maternus, it. materno]. adjectivmatern
*matérn, -ă adj. (lat. maternus). Al mameĭ, de la mamă, din partea mameĭ: ĭubire, avere, mătușă maternă. Limba maternă, limba pe care aĭ învățat-o de copil și în care cugețĭ. adjectivmatern
matérn adj. m., pl. matérni; f. matérnă, pl. matérne adjectivmatern
matern a. propriu sau natural unei mame: gingășie maternă; limbă maternă, limba părintească. adjectivmatern
MATÉRN, -Ă, materni, -e, adj. De mamă, propriu mamei, care se referă la mamă; care provine de la mamă. ◊ Limbă maternă = limbă pe care o învață cineva din prima copilărie, de la părinți; limbă natală. ♦ (Adverbial) Cu sentimente de mamă; ca o mamă. – Din lat. maternus, it. materno. adjectivmatern
matern adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | matern | maternul | maternă | materna |
plural | materni | maternii | materne | maternele | |
genitiv-dativ | singular | matern | maternului | materne | maternei |
plural | materni | maternilor | materne | maternelor |