reduceri black friday 2017
Definitie materie - ce inseamna materie - Dex Online

materie definitie

MATÉRIE s.f. 1. Categorie filozofică care desemnează realitatea obiectivă, existentă independent de conștiință și reflectată de aceasta. 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte. ♦ Element, corp privit din punctul de vedere al compoziției lui. 3. Domeniu de cunoaștere, de cercetare etc. ♦ Conținut, fond, esență. 4. Totalitatea cunoștințelor predate în cadrul unui obiect de studiu, disciplină școlară. [Gen. -iei. / < lat. materia, cf. fr. matière, it. materia]. substantiv feminin materie

matérie (-ri-e) s. f., art. matéria (-ri-a), g.-d. art. matériei; pl. matérii, art. matériile (-ri-i-) substantiv feminin materie

MATÉRIE, materii, s. f. 1. (În filosofia materialistă) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități. 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compoziției sale. ◊ Materie primă = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrării sau transformării în alte produse. Materie cenușie = parte a sistemului nervos central situată la suprafața creierului și în interiorul măduvei, care dă naștere fluxului nervos; p. ext. creier; minte, inteligență. ♦ (Pop.) Țesătură, pânză, stofă. 3. Domeniu de cunoaștere, de cercetare etc.; problemă, chestiune. ◊ Loc. adv. În materie = în problema respectivă. În materie de... = privitor la..., în ceea ce privește... ◊ Expr. A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. ♦ Conținut, cuprins; fond, esență. ◊ Tablă de materii = listă atașată la începutul sau la sfârșitul unei lucrări, în care sunt înșirate capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. ♦ Date, informații care stau la baza unei lucrări. 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învățământ). – Din lat., it. materia, rus. materiia, germ. Materie. substantiv feminin materie

matérie (matérii), s. f.1. Substanță, material. – 2. Țesătură, stofă. – 3. Puroi. – Mr. materie. Lat. materia (sec. XVIII). Sensul 2 traduce germ. Stoff „materie” și „țesătură”, cf. rus. materija, cu ambele sensuri; sensul 3 este cel germ. Materie, cf. sp. materia. Mr. provine din it. materia. Der. material, s. n. (materie; Arg., bani), din fr. matériel; material, adj. (referitor la material); materialic, adj. (material), sec. XIX, înv.; materialicesc, adj. (înv., material); materialicește, adv. (din punct de vedere material); materialism, s. n., din fr. matérialisme; materialist, s. m., din fr. matérialiste; materialitate, s. f., din fr. matérialité; materializa, vb., din fr. matérialiser; imaterial, adj., din fr. immatériel, cu der. sale. substantiv feminin materie

*matérie f. (lat. materia și materies, lemn, lemn de construcțiune, materie, substanță, d. mater, mamă; sp. madera, pg. madeira, lemn de construcțiune, de unde vine și numele cunoscuteĭ insule). Substanța întinsă, divizibilă, impenetrabilă, susceptibilă de orĭ-ce formă și din care se compune orĭ-ce ființă saŭ lucru (în opoz. cu spirit): materia e cauza permanentă a tuturor sensațiunilor [!] noastre. Material, substanța din care e compus ceva: materia uneĭ státue. Lucrurĭ fizice, corporale (banĭ, mîncare ș. a.): un chefliŭ dedat materiiĭ. Puroĭ (ca germ.). Stofă de rufe orĭ haĭne (ca rus.). Fig. Subĭectu uneĭ scrierĭ, unuĭ discurs: a aprofunda o materie, a intra în materie. Cauză, motiv: materie de rîs. Materie primă, aceĭa de la care începe să se lucreze ceva în industrie: pentru tăbăcar materia primă e pĭelea jupită de pe animal, pentru cizmar pĭelea lucrată de tăbăcar. Materie animală, vegetală, minerală, substanța care provine din animale, vegetale saŭ minerale. Materie sumară, proces civil care trebuĭe judecat răpede [!] și cu puține cheltuĭelĭ. Materiĭ fecale, excremente, dejecțiunĭ ale corpuluĭ. În materie de, în chestiune de, cînd e vorba de: a fi priceput în materie de finanțe. substantiv feminin materie

materie f. 1. tot ce are formă și corp, în opozițiunea cu spirit; 2. substanță din care e făcut un lucru; materie primă, ce n’a fost încă lucrată; materie animală, vegetală, minerală, substanță aparținând unuia din aceste regnuri; 3. fig. subiect despre ce se vorbește sau se scrie: a intra în materie; 4. excremente: materie fecală; 5. Med. puroiu; 6. stofă. substantiv feminin materie

MATERII FECALE căcat, căcărează, căcuță, câcălică, k, omletă, rahat, țurțuri. substantiv feminin materiifecale

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului materie

materie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular materie materia
plural materii materiile
genitiv-dativ singular materii materiei
plural materii materiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z