MATERIALIZÁ vb. I. tr., refl. A da sau a căpăta formă materială, a (se) concretiza. [< fr. matérialiser]. verb tranzitivmaterializa
materializà v. a considera sau reprezenta ca material. verb tranzitivmaterializà
MATERIALIZÁ, materializez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni material, a da sau a căpăta formă materială, a (se) transpune în viață; a (se) concretiza. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. matérialiser. verb tranzitivmaterializa
*materializéz v. tr. Fac material, concretizez: pictoru îșĭ materializează visurile. Consider ca lucru material: a materializa sufletu. verb tranzitivmaterializez
materializa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)materializa | materializare | materializat | materializând | singular | plural | ||
materializând | materializați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | materializez | (să)materializez | materializam | materializai | materializasem | |
a II-a (tu) | materializezi | (să)materializezi | materializai | materializași | materializaseși | ||
a III-a (el, ea) | materializează | (să)materializai | materializa | materializă | materializase | ||
plural | I (noi) | materializăm | (să)materializăm | materializam | materializarăm | materializaserăm | |
a II-a (voi) | materializați | (să)materializați | materializați | materializarăți | materializaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | materializează | (să)materializeze | materializau | materializară | materializaseră |