matematic definitie

MATEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la matematică, bazat pe matematică. ♦ adv. Exact, precis, riguros. [Cf. fr. mathématique, it. matematico, germ. mathematisch < lat. mathematicus]. adjectivmatematic

*matemátic, -ă adj. (vgr. mathematikós, d. máthema, știință, mantháno, învăț). Relativ la matematică: științe matematice. Fig. Perfect riguros, exact, precis: preciziune matematică. S. m. și f. Persoană care știe matematica. S. f. Știința care se ocupă de proprietățile mărimiĭ întru cît [!] poate fi calculată saŭ măsurată (aritmetica, algebra, geometria, trigonometria ș. a.): a studia matematica saŭ matematicile (după cum subînțelegĭ știința saŭ științele). Matematica pură, matematica abstractă (algebra, geometria). Matematica mixtă saŭ aplicată, care consideră proprietățile mărimiĭ în oarecare corpurĭ saŭ subĭecte (astronomia, mecanica). Fizica matematică, aceĭa în care legile fizice-s traduse pin [!] ecŭațiunĭ. Adv. În mod matematic, absolut precis: a calcula matematic. adjectivmatematic

matemátic¹ adj. m., pl. matemátici; f. matemátică, pl. matemátice adjectivmatematic

matemátic² (matematician) (înv.) s. m., pl. matemátici adjectivmatematic

matematic a. 1. relativ la matematice; 2. fig. riguros, exact. ║ m. cel ce știe sau profesează matematicile. adjectivmatematic

MATEMÁTIC¹, matematici, s. m. (Înv.) Matematician. – Din it. matematico, germ. Mathematikus. adjectivmatematic

MATEMÁTIC², -Ă, matematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul mărimilor, al relațiilor cantitative și al formelor spațiale (cu ajutorul raționamentului deductiv). 2. Adj. Care se referă la matematică, care ține de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ Fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, lat. mathematica. adjectivmatematic