Alege sensul dorit: mat -adjectiv mat -substantiv masculin mat -substantiv neutru

mat definitie

MAT s.n. Situație la jocul de șah în care regele uneia dintre părți este într-o poziție în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ A face (pe cineva) mat = a câștiga o partidă de șah contra cuiva; (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr. mat, cf. germ. matt, pers. mat – mort]. adjectivmat

MAT, -Ă adj. Lipsit de luciu; șters; opac. ♦ (Fig.; despre sunete) Lipsit de rezonanță. [< fr. mat]. adjectivmat

mat s. n. Final la jocul de șah. Tc. mat (T. Papahagi, GS, VII, 295), în parte prin intermediul fr. mat. adjectivmat

1) *mat adj. fix. (fr. mat, it. matto, germ. matt, turc. mat, d. pers. mat, mort, šâh mat, șahu e mort [la joc]). La jocu de șah, învins (vorbind de rege). S. n., pl. urĭ. Manevra pin [!] care-l facĭ mat pe rege. (V. marț 2). adjectivmat

2) *mat, -ă adj. (fr. mat, d. mat 1). Fără lustru: geamurĭ mate (cețate), aur mat. Fără răsunet, înfundat: sunet mat. adjectivmat

mat¹ adj. m., pl. mați; f. mátă, pl. máte adjectivmat

!mat² s. n. adjectivmat

mat a. 1. ce n’are lustru: aur mat; 2. (la jocul de șah) perdut: șah și mat. adjectivmat

MAT¹ s. n. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.). ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt. adjectivmat

MAT², -Ă, mați, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters². 2. (Despre sticlă; p. ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanță slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt. adjectivmat

mîț m. (V. mîță). Mold. Munt. Puĭ de mîță. – Și mîțan, mîțoĭ cînd e maĭ mare și mîțișor, mîțuc, mîțunc cînd e maĭ mic. În Ban.(?) mîț = „mîță”. substantiv masculinmîț

mâț (pop.) s. m., pl. mâți substantiv masculinmâț

mâț, mâți, s.m. – Motan, pisoi. Mâț, poreclă pentru locuitorii din Mara (ALR 1969). „Crâceșteníi îs mâț, dípce-s mulți oameni cu otíi albi” (Papahagi 1925: 315); poreclă și pentru locuitorii din Șomcuta Mare. – Der. regr. din mâță. substantiv masculinmâț

MÂȚ, mâți, s. m. 1. (Pop.) Cotoi, motan, pisoi; p. restr. puiul (de sex masculin al) pisicii. 2. Mâțișor (2). – Din mâță (derivat regresiv). substantiv masculinmâț

aurul mâțului expr. (glum.) metal comun asemănător la aspect cu aurul substantiv masculinaurulmâțului

maț (máțe), s. n. – 1. (Pl., înv.) Viscere. – 2. Intestin. – 3. Tub flexibil. – Mr. mațu, megl. maț(ă), istr. mǫțę. Lat. matia (Candrea, Revista Ist. Archeol., VII, 83; Pușcariu 1048; Candrea-Dens., 1070; REW 5412), cf. napol. matsse, sard. matssa; sing. refăcut după mațe, pl. normal din matia › *mață, cf. megl. (Byck-Graur 36). – Der. mățar, s. m. (vînzător de mațe); măți, vb. refl. (Trans., a se sforța). substantiv neutrumaț

maț s. n., pl. máțe substantiv neutrumaț

maț n., pl. e (lat. matia, de unde mațe, apoĭ un sing. maț). Intestin, tub digestiv: mațele de vită umplute cu carne tocată se numesc „cîrnațĭ”. Tub de caucĭuc (pl. urĭ): un maț de scos vin din butoĭ. Om cu mațe pestrițe saŭ pestriț la mațe, om răŭ. substantiv neutrumaț

maț n. 1. partea tubului digestiv, lungă și împletecită, ce vine după stomac: maț de bou; 2. conduct lung și puțin larg; adaptat la o mașină hidraulică; 3. pl. intestine; fig. pestrit la mațe, cu mațe pestrițe. Mold. rău la culme. [Lat. vulg. MATTA = INTESTINA]. substantiv neutrumaț

MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin¹. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre s. m. și f. = scobar; (fam.) mațe-goale s. m. și f. = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte s. m. și f. = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia. substantiv neutrumaț

mațe-goale s. m. invar. om sărac. substantiv neutrumațegoale

mațe-negre n. pl. alt nume dat scobarului (pește cu mațele negre), ajunge până la mărimea de 1/2 kg. substantiv neutrumațenegre

Mațo Grosso expr. (glum.) intestinul gros. substantiv neutrumațogrosso

mațe-fripte s. m. invar. 1. om sărac. 2. om rău / afurisit. 3. om zgârcit. substantiv neutrumațefripte

a umple mațu’ expr. a mânca pe săturate. substantiv neutruaumplemațu

mațe-fripte m. sărac lipit (ale cărui mațe sunt fripte de foame): merge.... mațe-fripte după noi CAR. substantiv neutrumațefripte

!máțe-goále (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui máțe-goále; pl. máțe-goále substantiv neutrumațe-goale

máțe-négre (pește) (-ne-gre) s. m., pl. máțe-négre substantiv neutrumațe-negre

!máțe-frípte (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui máțe-frípte; pl. máțe-frípte substantiv neutrumațe-fripte

mațe-pestrițe expr. 1. om rău. 2. om zgârcit. substantiv neutrumațepestrițe

!máțe-pestríțe (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui máțe-pestríțe; pl. máțe-pestríțe substantiv neutrumațe-pestrițe

mătreață cu mațe expr. (glum.) păduchi. substantiv neutrumătreațăcumațe

a-și vărsa și mațele expr. a vomita foarte mult. substantiv neutruașivărsașimațele

a fi pestriț la mațe expr. (pop.) 1. a fi rău la suflet. 2. a fi foarte zgârcit. substantiv neutruafipestrițlamațe

a o ține ca gaia-mațu expr. 1. a ține ceva strâns, ferm. 2. a insista în mod obsesiv într-o anumită direcție. substantiv neutruaoținecagaiamațu

încurcătură de mațe expr. (pop.) ocluzie intestinală. substantiv neutruîncurcăturădemațe

a trage pe mațele altuia expr. (intl.) a cânta la vioară. substantiv neutruatragepemațelealtuia

a-i face cuiva mațele coadă de zmeu expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul. substantiv neutruaifacecuivamațelecoadădezmeu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimat

mat adjectiv		masculin		feminin
mat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	mat	matul	mată	mata
nominativ-acuzativ	plural	mați	mații	mate	matele
genitiv-dativ	singular	mat	matului	mate	matei
genitiv-dativ	plural	mați	maților	mate	matelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z