masculin definitie

MASCULÍN, -Ă adj. 1. De mascul; bărbătesc. ◊ Gen masculin = formă pe care o ia un cuvânt (substantiv, pronume etc.) pentru a denumi o ființă sau un lucru considerat de sex bărbătesc sau care este în legătură cu un astfel de nume. 2. (Despre rime) Care rimează pe ultima silabă accentuată. [Cf. fr. masculin, lat. masculinus]. adjectivmasculin

*masculín, -ă adj. (lat. masculinus, d. másculus, mascul, masculin, dim. d. mas, maris. V. mascur). Bărbătesc. Gram. Cuvânt de genu masculin, care are o formă considerată ca bărbătească, ca stîlp față de coloană (f.) orĭ pod (n.). V. viril. adjectivmasculin

masculín¹ adj. m., pl. masculíni; f. masculínă, pl. masculíne adjectivmasculin

*masculín² s. n. adjectivmasculin

masculin a. 1. ce ține de bărbați: sex masculin; 2. Gram. bărbătesc sau considerat ca atare: gen masculin. adjectivmasculin

MASCULÍN, -Ă, masculini, -e, adj. 1. De sex bărbătesc; p. ext. care este propriu masculului (1), bărbatului; bărbătesc. ♦ Alcătuit din bărbați, de bărbați. ♦ Gen masculin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de ființe de sex bărbătesc, precum și nume de lucruri care, prin tradiție sau prin analogie cu cele dintâi, sunt socotite de același sex. ♦ (Gram.) Care aparține genului masculin. Adjective masculine. ♦ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p. ext. despre versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată. – Din lat. masculinus, fr. masculin. adjectivmasculin