reduceri si promotii 2018
Definitie mască - ce inseamna mască - Dex Online

mască definitie

máscă (mắști), s. f. – Obrăzar, machiaj. Fr. masque, ca și cască din fr. casque, cf. rus. maska. E dubletul lui mascara.Der. masca, vb. (a ascunde, a disimula), din fr. masquer; mascat, s. n. (în teatru, mică cortină care reprezintă spații îndepărtate văzute în culise); mascaradă, s. f., din fr. mascarade; măscuit, adj. (Mold., de mască, de deghizat); demasca, vb. (a dezvălui), din fr. démasquer. substantiv feminin mască

*mască f., pl. măștĭ (fr. masque m., d. it. máschera, sp. pg. máscara, d. ar. mashara; rus. rut. máska. Cp. cu cască. V. mascara). Bucată de pînză orĭ de hîrtie cu care-țĭ acoperĭ fața ca să nu fiĭ recunoscut. Persoană mascată la bal. Fig. Aparență înșelătoare: virtutea luĭ e numaĭ o mască. A-țĭ lua masca, a te arăta așa cum eștĭ în adevăr [!]. A zmulge cuĭva masca, a-l demasca, a-l arăta așa cum e. substantiv feminin mască

máscă s. f., g.-d. art. mắștii; pl. măști substantiv feminin mască

MÁSCĂ s.f. 1. Față falsă de carton, de stofă etc. cu care își acoperă cineva figura (pentru a se deghiza). ♦ Figură de lemn cu care actorii antici de tragedie și de comedie își acopereau fața. 2. Persoană mascată. 3. (Fig.) Înfățișare, figură falsă; imagine convențională. ♦ Înfățișare a feței cauzată de un sentiment puternic; aspectul feței în anumite boli. 4. Machiaj. ♦ Preparat cosmetic care se aplică pe față pentru îngrijirea tenului. 5. Mască mortuară = mulaj în ghips al feței unui mort. 6. Dispozitiv, aparat care acoperă sau protejează corpul sau fața unui om, a unui animal etc.; adăpost individual pe câmpul de luptă. ♦ (La baraje) Ecran de etanșare. ◊ Mască de gaze = aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă. [Cf. fr. masque, germ. Maske, rus. maska]. substantiv feminin mască

mască f. 1. față falsă cu care s’acopere figura: mască de carton; 2. persoană mascată: mască în domino; 3. fig. aparență înșelătoare (= fr. masque). substantiv feminin mască

MÁSCĂ, măști, s. f. 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc. (înfățișând o față omenească sau figura unui animal) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsând numai ochii descoperiți; obrăzar. ◊ Mască mortuară = mulaj în ghips al feței unei persoane, făcut îndată după deces. ◊ Expr. A-și scoate (sau a-și arunca, a-și lepăda etc.) masca sau a ridica (sau a lua, a smulge, a rupe) masca (cuiva) = a (se) arăta sub adevăratul aspect, a(-și) da pe față firea sau intențiile ascunse, a (se) dezvălui minciuna, înșelătoria (cuiva), a apărea sau a face să apară în adevărata lumină; a (se) demasca. ♦ Persoană mascată. ♦ Fig. Înfățișare falsă. ♦ Expresie neobișnuită a feței (provocată de o emoție, de un sentiment puternic etc.). 2. Machiaj; p. ext. preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului. ♦ Fizionomia unui actor machiat. 3. Dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană, un animal, un obiect pentru a le proteja, a le ascunde vederii etc. 4. Lucrare menită să sustragă vederii inamicului un obiectiv militar; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de luptă. – Din fr. masque, germ. Maske. substantiv feminin mască

a lăsa mască / paf expr. a uimi, a ului, a lua prin surprindere. substantiv feminin alăsamască

a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit. substantiv feminin arămâneafiș

mascá (a ~) vb., ind. prez. 3 mascheáză verb tranzitiv masca

mascà v. 1. a pune o mască; 2. fig. a ascunde, a nu lăsa să se vază. verb tranzitiv mascà

MASCÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) acoperi fața cu o mască (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (Mar.) A face ca velele să primească vântul din față, astfel ca nava să fie împinsă înapoi. [P. i. 3,6 -chează. / cf. fr. masquer]. verb tranzitiv masca

MASCÁ, maschez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ♦ Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din fr. masquer. verb tranzitiv masca

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mască

mască   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mască masca
plural măști măștile
genitiv-dativ singular măști măștii
plural măști măștilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z