martiriu definitie

MARTÍRIU s.n. 1. Suferință, tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau pentru o atitudine; martiraj. 2. (Fig.) Suferință morală intensă, mare și prelungită. [Pron. -riu. / < lat. martyrium, cf. fr. martyre, ngr. martyrion, it. martirio]. substantiv neutrumartiriu

*martíriŭ n. (lat. martyrium, d. vgr. martýrion). Chinurĭ, tortură, supliciŭ suferit susținîndu-țĭ credința religioasă orĭ științifică. Fig. Mare suferință fizică saŭ morală. – Fals martír (după fr. martyre). substantiv neutrumartiriŭ

martíriu [riu pron. riu] s. n., art. martíriul; pl. martírii, art. martíriile (-ri-i-) substantiv neutrumartiriu

martiriu n. 1. moarte sau chinuri suferite pentru credință; 2. fig. suferință mare fizică si morală. substantiv neutrumartiriu

MARTÍRIU, martirii, s. n. Suferință, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir¹. ♦ Fig. Suferință morală mare. – Din lat. martyrium. substantiv neutrumartiriu