Alege sensul dorit: martini -substantiv masculin martini -substantiv neutru

martini definitie

credit rapid online ifn

MARTÍN s.n. Pescăruș. [< fr. martin]. substantiv masculinmartin

Martín (martíni), s. m.1. Sărbătoare populară (1-3 februarie); se respectă pentru a dobîndi protecție contra lupilor. – 2. Urs. De la Martin, nume de persoană; cf. REW 5381. substantiv masculinmartin

credit rapid online ifn

Martín m. Nume propriŭ dat în glumă ursuluĭ: joacă bine, moș Martine, că-țĭ daŭ pîne [!] cu masline [!]! Pl. Niște sărbătorĭ băbeștĭ de la 1-3 Februariŭ ținute ca să fiĭ ferit de urșĭ și de lupĭ. substantiv masculinmartin

martín s. m., pl. martíni substantiv masculinmartin

Martin (Moș) m. numele popular al ursului: joacă bine, moș Martine! substantiv masculinmartin

MARTÍN, martini, s. m. (Ornit.; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din fr. martin. substantiv masculinmartin

Martini (de iarnă) m. pl. sfinți serbați de țărani ca ocrotitori împotriva lupilor ca să nu le vateme vitele (1 Februarie și 12 Noemvrie). substantiv masculinmartini

MARTÍNI, martíniuri, s. n. 1. Cocteil preparat dintr-un amestec de gin sau vodcă și vermut sec. 2. (Cu inițială majusculă) Marcă italiană de vermut alb sau roșu. (prob. alterat din (cocteil) Martinez, din n. pr. Martínez) [et. MW] substantiv neutrumartini

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimartini

martini  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular martini martiniul
plural martiniuri martiniurile
genitiv-dativ singular martini martiniului
plural martiniuri martiniurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z