*maroníu1 adj. m., f. maroníe; pl. m. și f. maroníi adjectivmaroniu
MARONÍU, -ÍE, maronii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre culori) Care bate în maro. 2. S. n. Culoare maronie (1). – Maron + suf. -iu. adjectivmaroniu
maroniu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | maroniu | maroniul | maronie | maronia |
plural | maronii | maroniii | maronii | maroniile | |
genitiv-dativ | singular | maroniu | maroniului | maronii | maroniei |
plural | maronii | maroniilor | maronii | maroniilor |