MAROCHÍN s.n. Piele de oaie, de capră etc. tăbăcită într-un anumit fel pentru a căpăta lustru și finețe; material care imită o astfel de piele. [Var. marochină s.f. / cf. fr. maroquin, it. marocchino < sp. marroquin – marocan]. substantiv femininmarochin
*marochín n., pl. urĭ (it. marrocchino, fr. maroquin, marochin, d. sp. marroqui și marroquin, Marocan, din Maroc; bg. marokin). Pele [!] de capră preparată într´un anumit mod, supțire [!] și scumpă, numită și safian. – Și marochină f. (C. Hogaș, VR. 1910, 5, 215). substantiv femininmarochin
MAROCHÍN, (2) marochinuri, s. n. 1. Piele de capră, sau, rar, de oaie sau de vițel, tăbăcită vegetal pentru a căpăta lustru și finețe; cordovan. 2. Sortiment, obiect din marochin (1). [Pl. și: marochine. – Var.: marochínă s. f.] – Din fr. maroquin, it. marochino. substantiv femininmarochin
MAROCHÍNĂ s.f. v. marochin. substantiv femininmarochină
MAROCHÍNĂ s. f. v. marochin. substantiv femininmarochină
marochină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | marochină | marochina |
plural | marochine | marochinele | |
genitiv-dativ | singular | marochine | marochinei |
plural | marochine | marochinelor |