maro definitie

credit rapid online ifn

MÂRĂ s. f. (Rar) Ceartă continuă, sâcâială. – Din mâr. substantiv femininmâră

MARÓ adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. Culoare brună-roșcată, cafenie. [< fr. marron]. substantiv neutrumaro

credit rapid online ifn

maró1 adj. invar. substantiv neutrumaro

maró2 s. n., art. maróul; (nuanțe) pl. maróuri substantiv neutrumaro

MARÓ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. 2. S. n. Culoare maro (1). [Var.: marón adj. invar., s. n.] – Din fr. marron. substantiv neutrumaro

ochi maro expr. anus. substantiv neutruochimaro

a i-o trage la cercul maro expr. (vulg.d. bărbați) a practica sexul anal. substantiv neutruaiotragelacerculmaro

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimaro

maro  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular maro maroul
plural marouri marourile
genitiv-dativ singular maro maroului
plural marouri marourilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z