MARINÁT, -Ă, marinați, -te, adj. (Despre pește, carne etc.) Preparat sau conservat cu sos de bulion, untdelemn, lămâie sau oțet și diverse condimente. – V. marina. adjectivmarinat
*marinátă f., pl. e (fr. marinade, d. mariner, a marina). Mîncare de pește prăjit și ținut în sos cu oțet. – Și marinat n., pl. urĭ (est). adjectivmarinată
MARINÁ vb. I. În gastronomie, a introduce un aliment într-o marinadă pentru a se frăgezi și a se impregna de aromă înainte de a fi gătit sau pentru a fi conservat. – V. marinadă. verb tranzitivmarina
MARINÁ vb. I. tr. A conserva, a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. [Cf. fr. mariner, it. marinare]. verb tranzitivmarina
mariná (a ~) vb., ind. prez. 3 marineáză verb tranzitivmarina
Marina (Sfânta) f. sărbătoare băbească ce cade în mijlocul Circovilor de vară (17 Iulie), zi rea pentru boale: la Marina țăranii împart pelin și puici. V. Circovii. verb tranzitivmarina
MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren. verb tranzitivmarina
*marinéz v. tr. (fr. mariner, d. marin, marin; it. marinare). Pun în sos cu oțet, vorbind de peștele prăjit: pește marinat. V. murez. verb tranzitivmarinez
marinat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | marinat | marinatul | marinată | marinata |
plural | marinați | marinații | marinate | marinatele | |
genitiv-dativ | singular | marinat | marinatului | marinate | marinatei |
plural | marinați | marinaților | marinate | marinatelor |