marinare definitie
- Vezi aici mai multe rimemarinare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuma
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
MARINÁRE s.f. Acțiunea de a marina și rezultatul ei; conservare; preparare, condimentare. [< marina]. substantiv femininmarinare
!marináre s. f., g.-d. art. marinắrii; pl. marinắri substantiv femininmarinare
MARINÁRE, marinări, s. f. Faptul de a marina. – V. marina. substantiv femininmarinare
MARINÁ vb. I. În gastronomie, a introduce un aliment într-o marinadă pentru a se frăgezi și a se impregna de aromă înainte de a fi gătit sau pentru a fi conservat. – V. marinadă. verb tranzitivmarina
MARINÁ vb. I. tr. A conserva, a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. [Cf. fr. mariner, it. marinare]. verb tranzitivmarina
mariná (a ~) vb., ind. prez. 3 marineáză verb tranzitivmarina
Marina (Sfânta) f. sărbătoare băbească ce cade în mijlocul Circovilor de vară (17 Iulie), zi rea pentru boale: la Marina țăranii împart pelin și puici. V. Circovii. verb tranzitivmarina
MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren. verb tranzitivmarina
*marinéz v. tr. (fr. mariner, d. marin, marin; it. marinare). Pun în sos cu oțet, vorbind de peștele prăjit: pește marinat. V. murez. verb tranzitivmarinez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimarinare
| marinare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | marinare | marinarea |
| plural | marinări | marinările | |
| genitiv-dativ | singular | marinări | marinării |
| plural | marinări | marinărilor | |