marinar definitie

credit rapid online ifn

MARINÁR s.m. Membru al echipajului unei nave; matelot. [< marină + -ar, cf. it. marinario, ngr. marinaris]. substantiv masculinmarinar

marinar, marinari s. m. avorton; fetus avortat. substantiv masculinmarinar

credit rapid online ifn

*marinár m. (d. marină; it. marinaro, marinajo; fr. marin [corăbier de mare] și marinier [corăbier de fluviŭ]; ngr. marináris). Corăbier, om care trăĭește pe corabie (harcă, bastiment, vapor) și o mînă fie ca căpitan orĭ pilot, fie ca simplu matelot. – Pop. -ner. substantiv masculinmarinar

marinár s. m., pl. marinári substantiv masculinmarinar

marinar m. cel ce trăiește pe mare, matelot. substantiv masculinmarinar

MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca acela purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner. substantiv masculinmarinar

marinarii pe covertă! expr. (cart.) banii pe masă! substantiv masculinmarinariipecovertă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimarinar

marinar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular marinar marinarul
plural marinari marinarii
genitiv-dativ singular marinar marinarului
plural marinari marinarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z