margrav definitie

MARGRÁV s.m. v. margraf. substantiv masculinmargrav

*margráv m. (fr. margrave, d. germ. márk-graf, adică „conte de la hotar, de la margine”, decĭ „marchiz”. V. graf). Titlu dat în vechea Germanie șefilor de provinciĭ de la hotar: margravu Brandenburguluĭ. substantiv masculinmargrav

margrav m. titlu dat odinioară unor mici principi germani. substantiv masculinmargrav

MARGRÁF, margrafi, s. m. Titlu purtat în Evul Mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci3; persoană care avea acest titlu. [Var.: marcgráf s. m.] – Din germ. Markgraf, fr. margrave. substantiv masculinmargraf

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimargrav

margrav  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular margrav margravul
plural margravi margravii
genitiv-dativ singular margrav margravului
plural margravi margravilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z